26 noiembrie 2010

ganduri

           Suntem parte a unei societati tot mai perverse, unde normalul devine anormal, iar prostia e ridicata la nivel de superioritate. Ne place sa stim ce se intampla cu cel de langa noi, insa nu pt a-l ajuta in caz ca se afla in impas, ci pt a-i arunca vorbe sau pt a ne amuza pe seama drumului pe care l-a ales. Suntem cu totii intelepti, cu toate ca cizelarea intelectuala este incipienta. Suntem aroganti si ne afisam o imagine care, dincolo de aparente si masca, reflecta un personaj nu intotdeauna vesel, deseori inuman si plin de rautate, rezultat al comportamentului celorlati in relatie cu propria persoana.
          Nu mai avem simtul normalului, intrucat singuratatea sau prietenia stransa dintre doua persoane de acelasi sex devin subiecte interpretabile in cele mai murdare moduri. Si asta tocmai pentru ca monotonia, lipsurile si neimplinirile unora in anumite planuri trebuie transpuse si-n viata celor din jur, care nu se incadreaza in "tiparele" lor. Ceea ce nu inteleg oamenii este faptul ca fiecare isi alege propriul drum in viata, fixandu-si obiectivele in functie de prioritatile pe care acestia le au. Suntem diferiti, atat fizic, cat mai ales comportamental si mental, de aceea nu avem cum sa fim ghidati de aceleasi ganduri si manifestari...Judecata apare numai pe fondul unei cunoasteri indeaproape a situatie si a persoanei...de aceea, sunt putine persoane care ar trebui sa-si exprime opinia cu privire la anumite aspecte private din viata unora, cu alte cuvinte,  prietenii si familia...restul se pierde si devine neinteresant :)
          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu