Ati trait vreodata sentimentul tradarii animalului de companie? Ma indoiesc, intrucat aceste fiinte sunt incapabile de "repulsie" fata de cel ce i-a oferit hrana, atentie si "educatie", un loc cald si primitor, in locul unui adapost comun sub cerul liber (de cele mai multe ori).
Insa, de cate ori nu v-ati simtit tradati chiar si de cei mai buni prieteni??? Eu, de multe ori, din pacate, fapt care m-a determinat sa am grija cui ma incred si cui decid sa vorbesc deschis despre mine...se spune ca intotdeauna, cei mai buni confidenti suntem noi insine, insa, de multe ori, avem nevoie si de opinii exterioare noua pentru a vedea si analiza "la rece" o situatie, fapt s.a.
Ne hranim si supravietuim prin atentia si prietenia pe care ne-o acorda unii, la randul nostru oferind afectiune, incredere si speranta celui care se afla in impas. Insa ceea ce uitam de multe ori este sa ne bucuram cu adevarat de reusita cuiva, pt ca la urma urmei, aceasta este rezultatul unei munci si ambitii acerbe, doua elemente de neinlocuit daca vrei cu adevarat sa te bucuri de succes. :)
Insa revenind la subiectul nostru central, ajungem la concluzia ca intotdeauna animalele vor fi intotdeauna cu un pas inaintea oamenilor...acest lucru datorandu-se dezinteresului pe care il au in relatia cu noi, caci nu cred ca exista cineva care sa se bucure mai mult decat un caine cand iti aude pasii, vocea sau cand deschizi usa casei dupa o zi lunga in care ai fost plecat...sufera si se bucura alaturi de tine :)
M-a inspirat:
http://www.antena3.ro/life-show/fun/lectie-de-viata-un-caine-isi-protejeaza-prietenul-ranit-dupa-tsunami-ul-din-japonia-120721.html
 | |
| In Japan |
 |
| My PUK |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu